Dictionar

zugrăviță

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (zugrav + -iță)

1. femeie care a îmbrățișat meseria de zugrav; femeie-zugrav.
2. (regional) femeie specializată în ornamentarea crucilor (cu picturi).
 

arcatură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arcature)

1. șir de mici arcade decorative zugrăvite pe un zid.
 

egrenaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. égrenage)

1. acțiunea de a egrena și rezultatul ei; egrenare, egrenat.
2. îndepărtare a asperităților rezultate din aplicarea sau pulverizarea vopselei; îndepărtare a urmelor de ipsos înainte de a zugrăvi.
3. acțiunea de a separa materialele textile vegetale de semințe.
 

hipotipoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hypotypose, gr. hypotyposis)

1. figură de stil, constând în zugrăvirea vie, printr-o acumulare gradată de epitete, a unei întâmplări, a unui obiect.
 

picarism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. picarisme)

1. tendință în literatura spaniolă de a zugrăvi personaje ca aventurieri, cerșetori, intriganți, declasați etc.
 

reconstrucție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. reconstruction)

1. faptul de a reconstrui; refacere, reclădire, reconstituire.
2. (lingv.) refacere, cu ajutorul comparației dintre formele existente în limbile înrudite, a unor forme ale limbii de bază neatestate în texte; reconstituire, reconstruire.
3. (prin ext.) reconstituire a unei limbi.
4. (fig.) zugrăvirea prin cuvinte a imaginii unui lucru cunoscut, dar petrecut demult; evocare.
5. (var.) (înv.) reconstrucțiune.
 

rolă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Rolle)

1. organ de mașină în formă de rotiță, care, rotindu-se în jurul unui ax, servește la rularea unui vehicul, la transmiterea unei mișcări etc.
2. unealtă dintr-un cilindru cu mișcare în jurul unui ax, cu un mâner, pentru tencuit, zugrăvit etc.