rondelă
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (fr. rondelle)
Etimologie: (fr. rondelle)
1. disc de metal găurit care se pune între o piuliță care trebuie strânsă; șaibă.
2. căpăcel în formă de disc din carton care acoperă alicele dintr-un cartuș de vânătoare.
3. disc metalic utilizat la baterea monedelor sau a medaliilor.
4. porțiune din trunchiul unui arbore, de formă cilindrică, la analiza structurii lemnului pentru determinarea vârstei etc.