OK
X
curbetă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. courbette)
1.
săritură
a
calului
cu
picioarele
din
față
ridicate.
aliniament
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. alignement)
1.
linie
dreaptă
de
teren
determinată
pe
puncte
caracteristice.
2.
porțiune
dreaptă
din
traseul
unei
căi
de
comunicație
cuprinsă
între
două
curbe
consecutive.
armonograf
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. harmonographe)
1.
aparat
mecanic
cu
care
se
pot
obține
serii
de
curbe
cu
aspect
grafic
plăcut,
armonios.
binormală
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. binormale)
1.
(mat.)
dreaptă
care
trece
printr-un
punct
al
unei
curbe,
perpendiculară
pe
planul
oscilator
al
acesteia
în
punctul
dat.
bisel
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bissel)
1.
dispozitiv
la
osiile
unor
locomotive,
la
înscrierea
în
curbe.
bizantin, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. byzantin, lat. bysantinus)
1.
propriu
Bizanțului
sau
Imperiului
Bizantin.
2.
artă
~ă
=
artă
caracterizată
prin
predominarea
cupolei,
a
suprafețelor
și
liniilor
curbe
în
arhitectură
și
printr-o
varietate
de
culori
în
ornamentație.
3.
(fig.)
intrigant;
perfid,
corupt.
compas
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. compas, germ. Kompass)
1.
instrument
din
două
brațe
articulare,
cu
care
se
trasează
linii
curbe
și
se
măsoară
arcele
de
cerc.
2.
instrument
de
navigație
la
bordul
(aero)navelor
pentru
materializarea
direcției
de
referință
nord-sud
și
pentru
determinarea
direcției
de
deplasare.
3.
busolă
marină.
4.
~
giroscopic
=
girodirecțional.