Dictionar

ingera

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. ingérer, lat. ingerere)

1. a îngurgita.
2. a se introduce, a se amesteca, a face presiuni.
 

ingerabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. ingérable)

1. care poate fi ingerat.
 

îngeraș

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (înger + -aș)

1. diminutiv al lui înger; înger (mic), îngerel.
2. epitet dat unui copil frumos; îngerel.
3. (var.) (reg.) ingeraș.
 

alotriofagie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. allotriophagie)

1. (med.) tendință patologică de a ingera substanțe necomestibile; apetit pentru substanțe nealimentare.
 

amilază

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. amylase)

1. (biochimie) enzimă care provoacă hidroliza amidonului și a glucidelor; diastază.
2. ~ salivară = enzimă găsită în salivă care descompune amidonul în maltoză și dextrină; ptialină.
3. ~ pancreatică = enzimă digestivă secretată de glandele pancreatice, activă în sucul pancreatic, cu funcția principală de a ajuta la digerarea carbohidraților din alimentele ingerate.
 

anilism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. anilisme)

1. intoxicație acută sau cronică cu anilină (prin inhalare, ingerare și contact cu pielea, inclusiv sub formă de vapori).
 

bismutomanie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bismuthomanie)

1. obicei morbid de a ingera bismut în doze mari.
 

cherubin

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. chérubin, lat. cherubin)

1. (în Biblie) înger de rang inferior; heruvim.
2. (în arta creștină) cap, bust de copil, cu două aripi.
3. (fig.) copilaș frumos, îngeraș.
 

cherubism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chérubisme)

1. boală rară prin displazia fibroasă a maxilarului inferior, care dă feței unui copil aspectul bucălat de îngeraș.