OK
X
necondiționat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (după fr. inconditionné)
1.
nesupus
nici
unei
condiții;
fără
rezerve.
absolut, -ă
Parte de vorbire:
adj., adv., s.
Etimologie: (lat. absolutus, fr. absolu)
1.
adj.
care
nu
comportă
nici
o
restricție,
necondiționat.
2.
total,
complet,
desăvârșit.
3.
adevăr
~
=
adevăr
care
reprezintă
cunoașterea
completă
a
realității;
(fiz.)
mișcare
~ă
=
deplasarea
unui
corp
față
de
un
sistem
de
referință
fix;
zero
~
=
temperatura
cea
mai
joasă
posibilă
(-273ºC).
4.
(mat.;
despre
mărimi)
care
nu
depinde
de
sistemul
la
care
este
raportat.
5.
valoare
~ă
=
valoare
aritmetică
a
unui
număr
algebric,
făcând
abstracție
de
semnul
său;
verb
~
=
verb
tranzitiv
cu
complementul
direct
neexprimat.
6.
s.
n.
principiu
veșnic,
imuabil,
infinit,
la
baza
universului.
7.
ceea
ce
există
în
sine
și
prin
sine.
8.
adv.
cu
desăvârșire,
exact.
categoric, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. catégorique)
1.
(și
adv.)
precis,
hotărât;
necondiționat.
2.
(log.;
despre
judecăți)
în
care
legătura
dintre
subiect
și
predicat
este
necondiționată
și
sigură.
imperativ, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (lat. imperativus, fr. impératif)
1.
adj.
care
exprimă
un
ordin;
poruncitor.
2.
mod
~
(și
s.
n.)
=
mod
verbal
care
exprimă
o
poruncă,
un
îndemn,
etc.;
propoziție
~ă
(și
s.
f.)
=
propoziție
care
cuprinde
un
asemenea
mod.
3.
care
se
impune
ca
o
necesitate
absolută.
4.
s.
n.
necesitate
categorică
ce
se
impune
necondiționat;
obligație.
5.
~
categoric
=
(la
Kant)
principiu
aprioric
al
„rațiunii
practice”
care
fixa,
în
conștiința
umană,
norme
morale
universal
valabile
și
veșnice.
yesman
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. yesman)
1.
adept
necondiționat
al
cuiva;
om
lingușitor.