Dictionar

pastor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. pastor, germ. Pastor)

1. preot protestant.
 

pastoral, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. pastoral, lat. pastoralis, it. pastorale)

1. adj. de păstor; (p. ext.) câmpenesc, rustic.
2. gen ~ = gen literar sau muzical de inspirație campestră, care își propune să redea scene simple și vădit naive din natură.
3. care aparține pastorilor, preoților.
4. s. f. scenă idilică, câmpenească în creația trubadurilor și truverilor.
5. operă dramatică, lirică sau muzicală aparținând genului pastoral.
6. mesaj al unui episcop adresat preoților și credincioșilor în anumite ocazii.
 

pastoralism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pastoralisme, engl. pastoralism)

1. tendință în literatură și artă caracterizată prin folosirea temelor idilice din viața de la țară; caracter pastoral, bucolic.
 

pastoraliza

Parte de vorbire:  vb. tr., intr.  
Etimologie: (cf. fr. pastoraliser)

1. a adopta o viață pastorală.
2. a trece la o viață pastorală.
3. a se ocupa de păstorit.
 

pastoralizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. fr. pastoralisation)

1. faptul de a adopta o viață pastorală, de a se ocupa de păstorit.
 

păstoricesc, -ească

Parte de vorbire:  adj. (învechit)  
Etimologie: (păstor + -icesc)

1. care aparține preotului, referitor la preot; preoțesc.
 

păstorit

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (păstori)

1. ocupația, profesiunea de păstor; creșterea vitelor; păstorie, păstorire.
 

arcadic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. arcadico)

1. câmpenesc, pastoral, idilic, pitoresc.
 

bergeretă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bergerette)

1. mică arie cu subiect și aspect pastoral.
 

bucolic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bucolique, lat. bucolicus)

1. adj. referitor la viața de la țară; idilic, pastoral.
2. (despre cezură) care se găsește după al patrulea picior într-un hexametru.
3. s. f. mic poem pastoral; eglogă, idilă.
 

consistorial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. consistorial)

1. referitor la consistoriu, o adunare de cardinali, pastori sau rabini.
2. care provine de la consistoriu.
3. care aparține consistoriului.
 

eglogă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. églogue, lat. ecloga)

1. poezie pastorală; idilă; bucolică.
 

hotentot, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. hottentot)

1. (locuitor) care aparține unor triburi de păstori nomazi din sud-vestul Africii.
2. (s. f.) limbă africană vorbită de hotentoți.