parfuma

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. parfumer)

1. tr., refl. a (se) stropi cu parfum.
2. tr. a înmiresma.

parfumare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. parfuma)

1. impregnare cu un miros plăcut și pătrunzător; îmbălsămare, înmiresmare, miresmare.
2. stropire cu parfum.
3. aromatizare a alimentelor.
4. (înv.) profumare.

after-shave

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. after-shave)

1. loțiune ușor alcoolizată, plăcut parfumată, după bărbierit.

ambra

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. ambrei)

1. a parfuma cu ambră.
2. a da culoarea ambrei.

anisidină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anisidine)

1. esență aromatică extrasă din anason, pentru a parfuma unele băuturi alcoolice.

aromat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (aromă)

1. care conține arome; care are aromă; aromatic, binemirositor, parfumat.

aromatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aromatique, lat. aromaticus)

1. care răspândește aromă, parfumat.
2. (despre plante) care conține diferite substanțe mirositoare.
3. (despre substanțe organice, combinații) care are în moleculă unul sau mai multe nuclee de 6 atomi de carbon, cu o structură caracteristică.
4. (chimie) se referă la seria de compuși foarte stabili a căror moleculă conține unul sau mai multe nuclee de benzen.
5. plantă ~ă = plantă folosită în bucătărie și fitoterapie pentru aromele pe care le degajă și pentru uleiurile esențiale pe care le conține și care pot fi extrase.
6. (oenologie) persistență ~ă intensă = durata exprimată în secunde a persistenței aromelor după degustare.
7. miros ~ = miros care decurge dintr-o aromă, un parfum sau un ulei parfumat.

asclepiad 3

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. asclépiade)

1. plantă erbacee perenă cu flori albastre parfumate și cu fructul îngroșat și cărnos.