OK
X
aromatic
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
aromaticus;
amomus
2.
FR
aromatique
3.
EN
aromatic;
spicy
4.
DE
aromatisch;
würzig;
wohlriechend
5.
RU
aромaтный;
блarовонный
6.
HU
illatos,
aromás,
zamatos
aromatic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. aromatique, lat. aromaticus)
1.
care
răspândește
aromă,
parfumat.
2.
(despre
plante)
care
conține
diferite
substanțe
mirositoare.
3.
(despre
substanțe
organice,
combinații)
care
are
în
moleculă
unul
sau
mai
multe
nuclee
de
6
atomi
de
carbon,
cu
o
structură
caracteristică.
4.
(chimie)
se
referă
la
seria
de
compuși
foarte
stabili
a
căror
moleculă
conține
unul
sau
mai
multe
nuclee
de
benzen.
5.
plantă
~ă
=
plantă
folosită
în
bucătărie
și
fitoterapie
pentru
aromele
pe
care
le
degajă
și
pentru
uleiurile
esențiale
pe
care
le
conține
și
care
pot
fi
extrase.
6.
(oenologie)
persistență
~ă
intensă
=
durata
exprimată
în
secunde
a
persistenței
aromelor
după
degustare.
7.
miros
~
=
miros
care
decurge
dintr-o
aromă,
un
parfum
sau
un
ulei
parfumat.
absint
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. absinthe, lat. absinthium)
1.
plantă
amară
și
aromatică,
cu
esență
toxică;
pelin.
2.
băutură
alcoolică,
tare,
verzuie,
preparată
din
absint.
acetofenonă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. acétophénone)
1.
cetonă
mixtă,
lichid
incolor
cu
miros
aromatic,
solubil
în
alcool
și
eter,
folosit
în
industria
parfumurilor.
achiu
Parte de vorbire:
I. s.n. (înv.), II. s.m. (înv.)
Etimologie: (I. fr. acquit; II. cf. lat. apium)
1.
I.
bilă
de
încercare
la
jocul
de
biliard,
desemnând
persoana
care
începe
partida.
2.
(reg.)
baston
special
de
lemn,
cu
care
jucătorii
lovesc
bilele
de
biliard;
tac.
3.
II.
plantă
erbacee
aromatică
din
familia
umbeliferelor,
cu
frunze
mari,
penate,
cu
flori
albe,
cu
un
rizom
gros,
globulos
și
cărnos,
cultivată
ca
plantă
culinară;
țelină
(Apium
graveolens).
ambrozie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. ambroisie, lat., gr. ambrosia)
1.
(mit.)
hrană
a
zeilor,
despre
care
se
credea
că
are
puterea
de
a
păstra
tinerețea
veșnică.
2.
plantă
aromatică
din
familia
compozeelor.
aminobenzoic
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. aminobenzoïque)
1.
(chimie)
acid
~
=
compus
aromatic
constituit
dintr-un
ciclu
benzenic
substituit
cu
o
grupare
carboxil
și
o
grupare
amină
și,
prin
urmare,
cu
formula
chimică
C
7
H
7
NO
2
;
există
sub
formă
de
trei
izomeri,
în
funcție
de
poziția
acestor
grupări,
cel
mai
frecvent
fiind
cunoscut
sub
numele
de
acid
antranilic.
angelică
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. amgélique)
1.
plantă
erbacee
aromatică
din
familia
umbeliferelor,
cu
tulpina
ramificată
și
groasă
la
bază.