somnolență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. somnolence, lat. somnolentia)

1. stare intermediară între veghe și somn; (înv.) semisomn.
2. stare de inerție, inactivitate sau toropeală, legată de oboseală, căldură sau frig; moleșeală.
3. (med.) stare asemănătoare somnului superficial care se întâlnește în anumite boli; torpoare.
4. (fig.) stare de inerție, de pasivitate a unei persoane, a unui grup social, a unei comunități.

-GRIPNIE

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (fr. -grypnie, cf. gr. grypnos „somn”)

1. „somn, somnolență”.

hiberna

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (fr. hiberner, lat. hibernare)

1. a fi în hibernare.
2. a petrece iarna având funcțiile vitale încetinite, într-o stare de amorțeală.
3. (informatică) a intra într-o stare de așteptare care economisește energie, păstrând starea activă stocată în memoria nevolatilă.
4. (fig.) a-și petrece viața în somnolență; a sta inactiv.

hipnolepsie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. hypnolepsy)

1. stare de somnolență, în cadrul narcolepsiei.

nonă 1

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr., it. nona)

1. formă gravă de gripă, printr-o somnolență continuă.

sedativ

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. sédatif)

1. I. care este potrivit pentru calmarea durerii sau a excitației unui organ; calmant.
2. care este potrivit pentru calmarea tensiunii nervoase, pentru reducerea anxietății sau pentru depășirea insomniei.
3. (înv.) apă ~ă = medicament preparat din alcool camforat, amoniac și apă sărată, întrebuințat drept calmant în durerile nevralgice și reumatice.
4. substanță care are o acțiune depresivă asupra sistemului nervos central și care provoacă calmare, relaxare, reducerea anxietății, somnolență, încetinirea respirației și diminuarea reflexelor.

somnola

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (fr. somnoler)

1. a fi într-o stare de somnolență; a dormita.