asincron, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. asynchrone)

1. care nu este sincron; asincronic.
2. mașină ~ă = mașină cu curenți alternativi a cărei frecvență a forțelor electromotoare nu este în raport constant cu viteza; motor ~ = motor a cărui turație a rotorului diferă de a câmpului magnetic al statorului.
3. (inform.; despre un ordinator) la care fiecare operație este declanșată printr-un semnal provocat de terminarea operației precedente.

diatermie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diathermie)

1. procedeu fizioterapic constând în ridicarea temperaturii organelor sau țesuturilor cu ajutorul curenților alternativi de înaltă frecvență; transtermie.

kenotron

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. kénotron)

1. tub electronic cu doi electrozi, pentru redresarea curenților alternativi de înaltă tensiune.

ondograf

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ondographe)

1. (electricitate) instrument pentru înregistrarea grafică a variațiilor oscilatorii, ca în curenții alternativi; instrument care înregistrează pe o bandă de hârtie curba de vibrație a unei tensiuni electrice.

transtermie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. transthermie)

1. (med.) procedeu terapeutic care introduce căldură de origine electrică în organism (curenți alternativi de înaltă frecvență); diatermie.

vectometru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. vecteurmètre)

1. aparat electric pentru măsurarea caracteristicilor curenților alternativi.