OK
X
apogiatură
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. appoggiatura)
1.
(muz.)
ornament
melodic
din
unul
sau
mai
multe
sunete,
executate
prin
scurtarea
duratei
normale
a
notei
precedente.
asincron, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. asynchrone)
1.
care
nu
este
sincron;
asincronic.
2.
mașină
~ă
=
mașină
cu
curenți
alternativi
a
cărei
frecvență
a
forțelor
electromotoare
nu
este
în
raport
constant
cu
viteza;
motor
~
=
motor
a
cărui
turație
a
rotorului
diferă
de
a
câmpului
magnetic
al
statorului.
3.
(inform.;
despre
un
ordinator)
la
care
fiecare
operație
este
declanșată
printr-un
semnal
provocat
de
terminarea
operației
precedente.
conclusiv, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. conclusif)
1.
care
constituie
o
concluzie;
care
conchide.
2.
propoziție
~ă
(și
s.
f.)
=
propoziție
coordonată
care
exprimă
o
concluzie
a
coordonatei
precedente;
conjuncție
~
ă
=
conjuncție
care
introduce
o
propoziție
conclusivă.
epanastrofă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. epanastrophe)
1.
(retorică)
figură
de
stil
constând
în
repetarea,
la
sfârșitul
unei
propoziții,
a
cuvântului
situat
la
începutul
unei
propoziții
precedente
(schematizată
astfel
A_______
/
_______A);
epanadiploză.
2.
(antonim)
anadiploză.