Apogiatură

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. appoggiatura)

1. (muz.) ornament melodic din unul sau mai multe sunete, executate prin scurtarea duratei normale a notei precedente.

---

Asincron, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. asynchrone)

1. care nu este sincron; asincronic.

2. maşină ~ă = maşină cu curenţi alternativi a cărei frecvenţă a forţelor electromotoare nu este în raport constant cu viteza; motor ~ = motor a cărui turaţie a rotorului diferă de a câmpului magnetic al statorului.

3. (inform.; despre un ordinator) la care fiecare operaţie este declanşată printr-un semnal provocat de terminarea operaţiei precedente.

---

Conclusiv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. conclusif)

1. care constituie o concluzie; care conchide.

2. propoziţie ~ă (şi s. f.) = propoziţie coordonată care exprimă o concluzie a coordonatei precedente; conjuncţie ~ ă = conjuncţie care introduce o propoziţie conclusivă.

---