OK
X
apogiatură
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. appoggiatura)
1.
(muz.)
ornament
melodic
din
unul
sau
mai
multe
sunete,
executate
prin
scurtarea
duratei
normale
a
notei
precedente.
atonism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (Aton + -ism)
1.
cultul
lui
Aton
(zeul
soarelui),
religie
monoteistă
a
Egiptului
antic.
2.
cult
monoteist
cu
adorarea
discului
solar,
ca
aspect
vizibil
al
divinității.
hasidism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. hassidisme)
1.
curent
religios
din
sec.
2.
a.
Chr.
care
se
opunea
înlocurii
monoteismului
mozaic
printr-un
cult
elenistic
politeist.
3.
sectă
mistică
mozaică,
întemeiată
în
Polonia
în
sec.
XVIII.
islamism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. islamisme)
1.
religie
monoteistă,
influențată
de
creștinism
și
mozaism,
întemeiată
de
Mahomed
în
sec.
VII
și
bazată
pe
perceptele
Coranului;
islam,
mahomedanism.
mahomedanism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (după fr. mahométisme)
1.
religie
caracterizată
printr-un
monoteism
sever,
sau
credința
într-un
singur
Dumnezeu
și
creator
al
tuturor
lucrurilor,
fondată
de
profetul
Mahomed
și
bazată
pe
Coran;
mahometism,
islamism.
mazdeist, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (germ. Mazdeist)
1.
I.
referitor
la
mazdeism
(religie
monoteistă
fondată
de
Zoroastru
și
practicată
în
Persia
până
la
sosirea
islamului);
mazdeean.
2.
II.
adept
al
mazdeismului;
mazdeean.