ascitic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. ascitique)

1. I. care aparține ascitei; care se referă la ascită; care este însoțită de ascită; care suferă de ascită.
2. II. persoană care este bolnavă de ascită.

autoplastie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autoplastie)

1. metodă chirurgicală prin care se înlocuiește o parte distrusă sau bolnavă dintr-un țesut prin transplantarea unei grefe luate de la același individ; autogrefă.

bandaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bandage)

1. fașă cu care se leagă o rană, o parte bolnavă a corpului; (p. ext.) pansament.
2. aparat special pentru a susține o hernie.
3. fașă cu care boxerii își înfășoară pumnii pe sub mănuși.
4. cerc metalic sau de cauciuc care se montează pe janta unei roți de vehicul.
5. sistem de inele din sârmă cu care se consolidează înfășurările rotoarelor mașinilor electrice.

cataplasmă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. cataplasme, lat. cataplasma)

1. pastă caldă (din muștar) care se aplică pe o parte bolnavă a corpului; (prin ext.) cârpă, bandaj etc. pe care se întinde această pastă.
2. (var.) catapleasmă.

cheratoplastie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. kératoplastie)

1. (med.) operație care constă în înlocuirea unui fragment din corneea bolnavă cu un fragment de cornee sănătoasă; grefă a corneei.

cirotic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. cirrhotique)

1. I. (med.) care se referă la ciroză; care suferă de ciroză.
2. II. persoană care este bolnavă de ciroză.