Dictionar

burghez, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. borghese, după fr. bourgeois)

1. adj. care aparține burgheziei.
2. s. m. f. (în feudalism) orășean, târgoveț.
3. persoană care face parte din burghezie.
4. mic-~ = a) persoană din mica burghezie; b) filistin.
 

burghezie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. borghesia, după fr. bourgeoisie)

1. (în feudalism) populația orașelor; târgoveții, orășenii.
2. clasă socială dominantă în orânduirea capitalistă, proprietară a principalelor mijloace de producție.
3. mica ~ = categorie socială intermediară reprezentând micii producători de mărfuri și micii comercianți de la orașe și sate.
 

anarhoindividualism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. anarho-individualizm)

1. curent mic-burghez care caută să abată clasa muncitoare de la disciplina proletară.
 

anarhosindicalism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. anarho-sindikalizm)

1. curent mic-burghez care, atribuind sindicatelor rolul principal în lupta clasei muncitoare, nega necesitatea partidului și a statului.
 

antiburghez, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (anti- + burghez)

1. îndreptat împotriva burgheziei.
 

bonapartism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bonapartisme)

1. formă a dictaturii marii burghezii, în Franța, după victoria revoluției de la sfârșitul sec. XVIII, sub conducerea lui Napoleon Bonaparte.
2. atașament față de dinastia întemeiată de Napoleon.
3. formă de dictatură personală.
 

burghez, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. borghese, după fr. bourgeois)

1. adj. care aparține burgheziei.
2. s. m. f. (în feudalism) orășean, târgoveț.
3. persoană care face parte din burghezie.
4. mic-~ = a) persoană din mica burghezie; b) filistin.
 

burgraviat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. burgraviat)

1. (istorie) funcția de burgrav, comandant militar al unei cetăți care exercita și dreptul de jurisdicție asupra burgheziei; perioadă de timp cât cineva este burgrav.