OK
X
deifica
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (lat. deificare, fr. déifier)
1.
a
atribui
putere
divină
unei
ființe
sau
unui
lucru;
a
zeifica.
2.
(fig.)
a
diviniza.
deificare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (deifica)
1.
faptul
de
a
deifica;
deificat,
zeificare.
2.
considerare
(a
unui
obiect
sau)
a
unei
ființe
drept
zeu.
3.
atribuire
a
unor
puteri
divine
(unui
obiect
sau)
unei
ființe.
4.
(figurat)
cinstire
peste
măsură.
deificație
Parte de vorbire:
s.f. (învechit)
Etimologie: (fr. déification, cf. lat. deificatio)
1.
faptul
de
a
deifica;
deificare,
deificat.
2.
acțiunea
de
a
ridica
la
rangul
de
zeu,
de
a
considera
divin;
actul
de
a
se
face
zeu.
3.
acțiunea
de
a
da
un
caracter
sacru
(la
ceva
sau
cuiva);
actul
de
a
venera,
de
a
înălța
(ceva
sau
pe
cineva).
antropolatrie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. anthropolâtrie)
1.
adorație
a
omului
deificat.
2.
cult
al
lui
Dumnezeu
conceput
în
formă
omenească.
apoteoza
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. apothéoser)
1.
(ant.)
a
trece
în
rândul
zeilor;
a
deifica,
a
diviniza.
2.
(fig.)
a
acorda
(cuiva)
onoruri
neobișnuite;
a
preamări,
a
slăvi.
zeifica
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (după deifica)
1.
a
ridica
la
rangul
de
zeu,
a
trata
ca
o
divinitate;
a
diviniza,
a
deifica.
2.
(fig.)
a
da
un
caracter
sacru;
a
venera.
deificare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (deifica)
1.
faptul
de
a
deifica;
deificat,
zeificare.
2.
considerare
(a
unui
obiect
sau)
a
unei
ființe
drept
zeu.
3.
atribuire
a
unor
puteri
divine
(unui
obiect
sau)
unei
ființe.
4.
(figurat)
cinstire
peste
măsură.
deificație
Parte de vorbire:
s.f. (învechit)
Etimologie: (fr. déification, cf. lat. deificatio)
1.
faptul
de
a
deifica;
deificare,
deificat.
2.
acțiunea
de
a
ridica
la
rangul
de
zeu,
de
a
considera
divin;
actul
de
a
se
face
zeu.
3.
acțiunea
de
a
da
un
caracter
sacru
(la
ceva
sau
cuiva);
actul
de
a
venera,
de
a
înălța
(ceva
sau
pe
cineva).
divinizare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (diviniza)
1.
acțiunea
de
a
diviniza
și
rezultatul
ei;
(înv.)
divizinațiune.
2.
acțiunea
de
a
ridica
la
rang
de
zeu;
deificare,
zeificare.
3.
atribuire
a
puterii
divine
(cuiva).