Dictionar

 

preamărire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (preamări)

1. acțiunea de a preamări și rezultatul ei; laudă, glorificare, elogiere.
 
 

apoteoza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. apothéoser)

1. (ant.) a trece în rândul zeilor; a deifica, a diviniza.
2. (fig.) a acorda (cuiva) onoruri neobișnuite; a preamări, a slăvi.
 
 

august, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. auguste, lat. augustus)

1. (ca epitet dat monarhilor sau membrilor familiilor princiare) preamărit, slăvit.
2. (fig.) maiestuos, măreț, impunător.
 

divin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. divin, lat. divinus)

1. dumnezeiesc; de la zei.
2. făcut pentru preamărirea lui Dumnezeu; bisericesc, religios.
3. (fig.) minunat, splendid, încântător.
 

elogia

Parte de vorbire:  vb.tr.  
Etimologie: (fr. élogier, it. elogiare)

1. a aduce elogii; a vorbi bine despre calitățile sau meritele cuiva; a lăuda, a preamări.