OK
X
epuiza
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. épuiser)
1.
tr.,
refl.
a
(se)
termina,
a
(se)
isprăvi.
2.
tr.
a
lămuri
complet,
a
termina
discuțiile.
3.
refl.
a
se
extenua.
epuizabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. épuisable)
1.
care
poate
fi
epuizat,
care
se
poate
epuiza.
2.
(antonime)
inepuizabil,
neepuizabil.
epuizant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. épuisant)
1.
care
epuizează;
extenuant.
consuma 2
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. consumer, lat. consumere)
1.
tr.
a
nimici,
a
distruge.
2.
tr.,
refl.
(fig.)
a
(se)
epuiza.
3.
a
(se)
chinui,
a
(se)
frământa.
consumpție
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. consomption, lat. consumptio)
1.
epuizare,
pierdere
treptată
în
greutate,
în
general
din
cauza
bolii
sau
a
bătrâneții.
2.
(var.)
(înv.)
consumpțiune.
deplețiune
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. déplétion, lat. depletio)
1.
suprimare
sau
micșorare
a
unei
obstrucții,
a
unei
piedici,
a
circulației
fluidelor.
2.
(med.)
scăderea
volumului
de
lichide,
în
special
de
sânge,
conținute
în
întregul
corp
sau
acumulate
într-un
organ
sau
o
cavitate.
3.
(med.)
epuizare
cauzată
de
pierderea
unui
lichid
organic,
în
special
a
sângelui.
4.
scăderea
producției
care
urmează
unui
vârf
petrolier.
epuizabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. épuisable)
1.
care
poate
fi
epuizat,
care
se
poate
epuiza.
2.
(antonime)
inepuizabil,
neepuizabil.
epuizment
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. épuisement)
1.
epuizare.
2.
evacuare
cu
pompele
a
apei
dintr-o
săpătură,
dintr-un
batardou.
eseu
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. essai)
1.
studiu
de
proporții
reduse
asupra
unor
probleme
filozofice,
literare,
științifice
etc.,
care
expune
un
punct
de
vedere
personal,
fără
intenția
de
a
epuiza
subiectul.
2.
încercare;
probă.
3.
probă
preliminară
de
mărci
poștale
pe
hârtie
și
în
culori
diferite,
din
care
se
alege
cea
care
va
rămâne
prototipul
definitiv
al
întregului
tiraj.
4.
(sport)
încercare.
5.
(rugbi)
așezarea
mingii
la
sol,
dincolo
de
linia
de
but
a
adversarilor.