Dictionar

epuiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. épuiser)

1. tr., refl. a (se) termina, a (se) isprăvi.
2. tr. a lămuri complet, a termina discuțiile.
3. refl. a se extenua.
 

epuizabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. épuisable)

1. care poate fi epuizat, care se poate epuiza.
2. (antonime) inepuizabil, neepuizabil.
 

epuizant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. épuisant)

1. care epuizează; extenuant.
 

consuma 2

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. consumer, lat. consumere)

1. tr. a nimici, a distruge.
2. tr., refl. (fig.) a (se) epuiza.
3. a (se) chinui, a (se) frământa.
 

consumpție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. consomption, lat. consumptio)

1. epuizare, pierdere treptată în greutate, în general din cauza bolii sau a bătrâneții.
2. (var.) (înv.) consumpțiune.
 
 

epuizabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. épuisable)

1. care poate fi epuizat, care se poate epuiza.
2. (antonime) inepuizabil, neepuizabil.
 

epuizment

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. épuisement)

1. epuizare.
2. evacuare cu pompele a apei dintr-o săpătură, dintr-un batardou.