boem, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bohème)

1. s. m. f. om, artist dezordonat, lipsit de mijloace materiale, fără siguranța zilei de mâine.
2. adj. care corespunde firii, felului de viață caracteristice unui boem (I).
3. s. f. mediu în care trăiesc boemii (I), viață de boem.

franciscanism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după it. francescanesimo)

1. mișcare religioasă care îmbina predica pocăinței și a ascetismului sever cu aceea a simplității evanghelice, a blândeții și a dragostei pentru toate viețuitoarele firii.
2. caracter franciscan (al artei).

hierurgie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hiérurgie)

1. serviciu divin de binecuvântare și sfințire a omului și a firii înconjurătoare.

lotus

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr., lat. lotus)

1. plantă acvatică exotică din familia nimfeacee, cu flori mari, albastre, trandafirii sau albe, plăcut mirositoare.
2. motiv decorativ frecvent în monumentele egiptene și în artele asiatice, reprezentând un lotus.
3. (mit.) plantă care creștea pe litoralul mediteranean african, cu fructe atât de delicioase, încât străinii care gustau din ele își uitau patria.
4. poziție pentru meditație a practicanților yoga, șezând, cu călcâiele deasupra genunchiului opus.
5. (înv.) lotos.

panism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (Pan + -ism)

1. stare de toropeală edenică, expresie a indiferenței senine a firii și a vitalismului expresionist.
2. adorarea naturii.

sparcetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. esparcette)

1. plantă perenă din familia leguminoaselor, cu frunze imparipenate, cu flori roșii-trandafirii și fructele păstăi.