intervertebral, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. intervertébral)

1. situat între vertebre.

disc

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. disque, lat. discus)

1. obiect plat cu contur circular.
2. obiect rotund și plat în proba atletică de aruncare la distanță; proba însăși.
3. placă circulară de material plastic pe care sunt gravate înregistrări sonore.
4. (inform.) suport circular magnetic pentru stocarea informației.
5. ~ de frecvență = disc cu înregistrări speciale pentru verificarea și măsurarea caracteristicilor de redare ale pick-up-urilor.
6. muzică înregistrată pe disc (2).
7. suprafața aparentă a Soarelui sau a Lunii, văzută de un observator de pe Pământ.
8. organ sau structură anatomică circulară, plată.
9. ~ embrionar (sau germinativ) = formație a embrionului în stadiul de blastulă la rechini, pești osoși, reptile și păsări; bănuț; ~ intervertebral = țesut fibros între două vertebre, ca un disc cu un nucleu bulbos; hernie de ~ = hernia discului intervertebral.
10. receptaculul sau partea terminală la compozee.

discal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. discal)

1. referitor la discurile intervertebrale.

discartroză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. discarthrose)

1. artroză care afectează discurile intervertebrale.

discită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. discite)

1. inflamație a unui disc intervertebral.

discografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. discographie, engl. discography)

1. studiu științific al înregistrărilor pe disc (2).
2. totalitatea înregistrărilor pe discuri ale unui autor sau interpret.
3. catalog de discuri muzicale.
4. radiografie a unui disc intervertebral.

discopatie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. discopathie)

1. denumire generică pentru afecțiunile discurilor intervertebrale.