intestinal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. intestinal)

1. (anat.) care aparține sau se referă la intestin; enteric.

acantocefali

Parte de vorbire:  s.m. pl.  
Etimologie: (fr. acanthocéphales)

1. (zool.) clasă de viermi nematelminți, paraziți intestinali, fără tub digestiv, cu un rostru cefalic sau cu un fel de trompă cu cârlige; (la sg.) vierme din această clasă.

antihelmintic, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. antihelmintique)

1. (medicament antiparazitar) care face posibilă eradicarea viermilor paraziți, în special a viermilor gastrointestinali la oameni sau animale; vermifug.

apendice/apendice

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. appendice, lat. appendix)

1. prelungire a intestinului gros, care pornește de la cec2.
2. organ al unor aparate anatomice la artropode, arahnide, crustacee etc.
3. parte a unui lucru ca o prelungire a acestuia.
4. element fonic suplimentar care însoțește articulația unui sunet.
5. supliment, adaos la o lucrare; anexă.
6. (anat.) ~ ileo-cecal = mică prelungire a tubului intestinal aflată în partea inferioară a cecumului.

benzonaftol

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. benzonaphtol)

1. benzoat de naftol, antiseptic intestinal.

beșire

Parte de vorbire:  s.f. (reg.)  
Etimologie: (beși)

1. eliminare de gaz intestinal prin anus; (pop., fam.) bășire.

carcinoid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. carcinoïde/s/)

1. adj. referitor la tumorile maligne.
2. s. n. pl. grup de tumori din celulele endocrine cu granulații citoplasmatice, în organele derivate din tubul intestinal primitiv.