OK
X
introductiv, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. introductif)
1.
de
introducere,
de
(la)
început;
preliminar.
entrată
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (it. entrata)
1.
(muzică)
moment
în
care
fiecare
parte
(sau
instrument)
începe
să
fie
auzită;
parte
introductivă
a
unei
piese
muzicale;
introducere.
2.
(var.)
intradă.
ferulă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (lat., it. ferula, cf. fr. férule)
1.
(antichitate)
baston,
simbolul
demnității
sacerdotale.
2.
(mitologie)
un
fel
de
toiag
înconjurat
de
viță
de
vie
și
iederă,
care
se
termină
cu
un
con
de
pin
sau
frunze
de
viță
de
vie;
tirs.
3.
(religie)
cârjă
episcopală
medievală.
4.
(arhitectură
creștină)
spațiu
introductiv
al
vechilor
bazilici
occidentale
destinat
unor
activități
specifice;
naos,
nartex.
introducere
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (introduce)
1.
acțiunea
de
a
(se)
introduce.
2.
parte
introductivă
(a
unei
opere
etc.).
3.
(muz.)
secțiune
cu
caracter
introductiv
și
tempo
aparte
a
unei
forme
ciclice
(sonată,
cvartet,
simfonie
etc.).
4.
parte
de
început
în
unele
oratorii.
5.
studiul
pregătitor
asupra
noțiunilor
elementare
ale
unei
științe.
isagogic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. isagogique)
1.
adj.
introductiv.
2.
s.
f.
introducere
în
studiul
Bibliei.
liminar, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. liminaire, lat. liminaris)
1.
(despre
un
prolog,
o
notă)
pus
în
fruntea
unei
cărți;
introductiv.
2.
liminal.
preambul
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. préambule)
1.
parte
introductivă
a
unui
discurs,
a
unei
scrieri,
lucrări
muzicale
etc.;
exordiu.
2.
ceea
ce
constituie
partea
premergătoare
a
unei
acțiuni,
manifestări
etc.
3.
introducere
la
o
lege,
la
un
tratat
internațional
etc.
în
care
se
face
expunerea
de
motive.