activ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. actif, lat. activus, II, 2/ rus. aktiv)

1. adj. care participă efectiv la o acțiune; harnic, dinamic.
2. (biol.) aflat în stare de completă funcționare.
3. membru ~ = membru al unei organizații, instituții, având obligații și bucurându-se de drepturi depline.
4. (mil.) în activitate.
5. (despre corpuri, substanțe) care intră ușor în reacție.
6. (despre diateza verbală) care arată că subiectul săvârșește acțiunea.
7. vocabular ~ = vocabular folosit în mod curent.
8. (despre operații, conturi, bilanțuri) care se soldează cu un profit.
9. s. n. totalitatea mijloacelor economice ale unei întreprinderi, instituții etc.; parte a bilanțului în care sunt înscrise aceste mijloace.
10. colectiv de membri pe lângă un organ de partid, pe care se sprijină în întreaga sa activitate.
11. adv. în mod activ.

bilanțier, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. bilancierre)

1. adj. cu caracter de bilanț.
2. s. n. registru de înscriere a bilanțurilor.

fathom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. fathom)

1. (mar.) unitate de măsură pentru lungimi, la măsurarea adâncimilor, a parâmelor și a lanțurilor de ancoră, egală cu 1,852 m.

implantolog

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (implantologie)

1. medic care face implanturi.

implantologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. implantologie)

1. disciplină medicală care studiază implanturile și transplantele de organe.

rolgang

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Rolgang)

1. (tehn.) transportor care se deplasează pe un teren de role cu axele de rotație perpendiculare pe direcția de mers, antrenate de lanțuri fără sfârșit.