legendar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. légendaire)

1. de, din legendă; fabulos; fantastic, extraordinar.

semilegendar

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. semi-légendaire)

1. real, dar aproape legendar, înconjurat de legende.

alcion

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. alcyon)

1. pescăruș albastru.
2. pasăre marină legendară.
3. animal marin care formează colonii de mici polipi.

amazoană

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amazone)

1. (mit.) femeie dintr-un trib războinic legendar, bună călăreață, care își tăia sânul drept pentru a putea mânui mai ușor arcul.
2. (fam.) călăreață.

argus

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. argus)

1. (mit.) personaj legendar cu o sută de ochi.
2. (fig.) om cu privire ageră, pătrunzătoare; păzitor vigilent.
3. gen de păsări palmipede din ordinul galinaceelor, cu penele împestrițate de numeroase pete rotunde, din arhipelagul Malaysiei.

atlant

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., it. atlante)

1. statuie, bărbat într-o atitudine de efort, ca suport pentru balcoane și bovindouri; telamon.
2. locuitor al legendarei Atlantida.

baladă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ballade)

1. poezie populară medievală în versuri endecasilabice sau septenare, care se cânta și se recita.
2. poezie epică, populară sau cultă, care narează fapte istorice sau legendare; cântec bătrânesc.
3. (muz.) compoziție vocală sau instrumentală cu caracter narativ.
4. (jaz) interpretare rapsodică a unei piese de către un solist acompaniat de orchestră.

ciclopean, -ă

Parte de vorbire:  adj. (învechit)  
Etimologie: (fr. cyclopéen)

1. (antichitate) care ține de ciclopi; care se referă la ciclop; datând din vremea legendară a ciclopilor; ciclopic.
2. califică o metodă de construcție primitivă care utilizează blocuri mari de piatră brută sau sumar cioplită.
3. (și figurat) imens, gigantic.