LANCI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (lat. lancea „lance, suliță”)

1. „vârf de lance”.

lanciform, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. lanciforme)

1. (despre organe vegetale) în formă de vârf de lance; lanceolat.

lancinant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. lancinant)

1. (despre dureri) care se manifestă prin junghiuri și zvâcnituri.
2. (fig.) care turmentează, obsedează sau deranjează în mod persistent.

falangă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. phalange, lat., gr. phalanx)

1. formație de soldați spartani sau macedoneni pedestri, cu lănci lungi, care atacau în rânduri compacte; (p. ext.) corp de soldați, trupă, armată.
2. (fig.) grup de oameni strâns uniți, care luptă pentru o cauză comună.
3. (în doctrina socială utopică a lui Fourier) celulă de bază a viitoarei orânduiri sociale, care avea să efectueze diferite munci.
4. grupare politică fascistă (din Spania).
5. fiecare dintre oasele care formează scheletul degetelor.

harpon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. harpon)

1. instrument de fier asemănător unei lănci, legat cu un capăt de o frânghie lungă, folosit la vânarea balenelor.
2. dispozitiv de marinari pentru a prinde diferite obiecte.
3. rachetă navă-navă din dotarea marinei SUA.
4. ac gros sau trocar pentru biopuncții.

penon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pennon)

1. flamură triunghiulară purtată de cavaleri în vârful lăncii.

lanceolat

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT lanceolatus; lanceatus; lanciformis
2. FR lancéolé; aiguillé
3. EN lanceolate; lance-shaped
4. DE lanzettlich; lanzettförmig; lanzlich
5. RU лaнцетный; лaнцетовидный
6. HU lándzsás, lándzsaszerű