mandatar, -ă
Parte de vorbire: s.m.f.
Etimologie: (fr. mandataire, germ. Mandatar)
Etimologie: (fr. mandataire, germ. Mandatar)
1. cel căruia i s-a dat un mandat; împuternicit.
2. persoană căreia i s-a încredințat administrarea unei unități comerciale.
3. (înv.) ~ al națiunii = deputat.
4. (Bucov.; înv.) funcționar administrativ; dregător.
5. (anton.) mandant.