Dictionar

apologetic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. apologétique)

1. adj. care conține o apologie.
2. s. f. ramură a teologiei care are ca scop apărarea creștinismului.
3. sistem preconceput, teorie etc. prin care se elogiază neîntemeiat o persoană, o idee, un sistem etc.
 

conjectural, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. conjectural)

1. întemeiere de conjecturi, de aparențe; neîntemeiat.
 

fals, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. falsus, it. falso)

1. adj. care este contrar adevărului, mincinos, neîntemeiat.
2. care are numai aparența adevărului; contrafăcut, imitat; artificial.
3. (despre oameni) prefăcut, ipocrit.
4. (muz.) care sună contrar legilor armoniei.
5. s. n. neadevăr, contrafacere.
6. schimbare a adevărului într-un act, prin imitarea semnăturii; substituire de persoane etc.
 

iluzie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. illusion, lat. illusio)

1. aparență înșelătoare datorită perceperii deformate a realității.
2. (fig.) speranță neîntemeiată; amăgire.
3. a(-și) face ~ii = a nădăjdui lucruri de nerealizat; a-și pierde ~ile = a rămâne decepționat din cauza nerealizării unor speranțe.
 

lozincard, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lozincă + -ard)

1. cu caracter de lozincă; care denotă un entuziasm neîntemeiat, de paradă.
 

șicană

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chicane)

1. sâcâială fără motiv.
2. (jur.) obiecție neîntemeiată; procedură artificială; subtilitate, tertip.
3. obstacol așezat în calea circuitului unui fluid pentru a-i reduce viteza, a-l dirija etc.
4. serie de obstacole dispuse pe un drum (de curse automobilistice) pentru a impune un parcurs în zigzag.