antroponimie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anthroponymie)

1. ramură a lingvisticii care studiază antroponimele: antroponomastică.
2. totalitatea numelor de persoane.

hidronimie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hydronymie)

1. totalitatea numelor de ape dintr-o regiune.
2. studiul hidronimelor.

hiponim

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hyponyme)

1. (lingv.) termen general pentru indicarea numelor dubioase, superflue.

index

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat., fr. index)

1. listă (alfabetică) a numelor, termenilor sau materiilor cuprinse într-o lucrare; indice.
2. ~ bibliografic = lucrare de îndrumare bibliografică, cuprizând lista principalelor scrieri privitoare la o problemă.
3. listă a cărților interzise de biserica catolică; (p. ext.) listă de cărți interzise.
4. a pune la ~ = a) a trece o lucrare în lista cărților interzise; b) a exclude pe cineva de la cinstirea cuvenită, a socoti pe cineva nedemn sau periculos.
5. s. m. (inform.) parametru care evoluează cu fiecare repetare a unei bucle a programului unui ordinator.
6. degetul arătător.

onomanție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. onomanzia)

1. tehnică de a ghici potrivit interpretării etimologiei și valorii simbolice a numelor.

onomastic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. onomastique, gr. onomastikos)

1. adj. referitor la nume de persoane.
2. zi ~ă (și s. f.) = ziua numelui.
3. s. f. disciplină lingvistică care studiază numele proprii (de persoane).
4. totalitatea numelor proprii dintr-o limbă, dintr-o regiune, epocă etc.; onomatologie.