arabesc

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arabesque)

1. s. n. ornament inspirat din arta arabă.
2. motiv decorativ ornamental din diverse combinații de figuri (linii, frunze, flori) împletite simetric.
3. mod de exprimare prin exces de ornamente; procedeu stilistic care realizează acest mod.
4. figură în baletul clasic, la patinaj sau la gimnastică, cu piciorul și brațul liber spre orizontală.
5. ornament muzical.
6. s. f. piesă muzicală cu o linie melodică bogat ornamentată.

brocart

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. brocart)

1. țesătură de mătase, ornamentată cu fir de aur sau de argint.

cornișă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. corniche)

1. partea superioară, ornamentată, a zidului unei construcții, pe care se sprijină acoperișul.
2. mulură proeminentă care înconjură un antablament, o mobilă etc.
3. partea superioară, ieșită în afară, a unui versant sau a unui perete stâncos; pantă abruptă.
4. acumulare de zăpadă depusă de vânt în formă de streașină, care prelungește o pantă sau chiar acoperișul diverselor construcții.

habană

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. haban)

1. ceramică ~ă = ceramică fină smălțuită, cu fond alb, ornamentată cu motive cinegetice.

haploceras

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie:

1. amonit fosil cu cochilia puțin netedă și evoluată, ornamentată cu striuri fine și arcuite.

besactea

Parte de vorbire:  s.f. (înv.)  
Etimologie: (cf. ngr. μπεζαϰτᾶς)

1. cutioară (de lemn) frumos ornamentată, în care se păstrau bijuterii, obiecte de cusut, tutun etc.
2. (var.) (reg.) besacte, besectea, bisactea.