Dictionar

perseverență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. persévérance, lat. perseverantia)

1. stăruință; neclintire; tenacitate.
 

asiduitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. assiduité, lat. assiduitas)

1. stăruință, sârguință.
2. perseverență, insistență.
 

constanță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. constance, lat. constantia)

1. însușirea de a fi constant; perseverență.
 

demobiliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. démobiliser)

1. a trece forțele armate de la starea de mobilizare la cea de pace.
2. (fig.) a face să slăbească combativitatea, perseverența cuiva; a descuraja.
 

insistență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. insistance, it. insistenza)

1. stăruință, perseverență.
2. (spec.) rugăminte, cerere insistentă.
 

paliopsie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. paliopsia)

1. (med.) afecțiune a vederii în care bolnavul continuă să vadă, intermitent, un obiect dispărut din câmpul său vizual (perseverență vizuală în timp).
 

persecuta

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. persécuter)

1. a urmări pe cineva cu perseverență în toate acțiunile sale cu scopul de a-i cauza un rău; a prigoni, a asupri, a urgisi, a oropsi; (cu sens atenuat) a provoca necazuri, neajunsuri; a nedreptăți.
2. (fig.) (despre idei, sentimente, amintiri) a urmări în permanență; a nu slăbi nici pentru un moment; a prigoni; a roade; a măcina.