bravadă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bravade)

1. acțiune, manifestare prin care se bravează; sfidare.

cuvadă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. couvade)

1. (în comuna primitivă; în Asia, America de Sud și Europa) rit de asistare a tatălui la nașterea copilului său, unde se comporta ca mamă, primind îngrijirile moașei, felicitările și darurile rudelor și prietenilor.

evada

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. évader, lat. evadare)

1. a fugi, a scăpa dintr-o închisoare, dintr-un lagăr etc.
2. (fam.) a fugi, a scăpa.

invada

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (it., lat. invadere)

1. a năvăli asupra unei țări (pustiind-o, jefuind-o); a năpădi, a cotropi.
2. (fig.) a cuprinde.

levadă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Levade)

1. (echit.) mișcare de dresaj constând în aceea că animalul ridică în sus bipedul anterior, sprijinindu-se pe cel posterior, cu jaretele apropiate de sol.

livadă

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT hortus pomarius; omarium
2. FR verger; jardin fruitier
3. EN orchard; fruit-garden
4. DE Obstgarten
5. RU фруктовый сaд; плодовый сaд
6. HU gyümölcsöskert

abil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. habile, lat. habilis)

1. care are multă pricepere manuală; îndemânatic.
2. care execută (ceva) cu pricepere și competență; dibaci, priceput.
3. (fig.) care dă dovadă de viclenie și ingeniozitate; care este descurcăreț, șmecher.
4. (jur.) care îndeplinește condițiile cerute de lege pentru a exercita un anumit drept.
5. (antonime) inabil, neîndemânatic, nepriceput, stângaci.

acomodație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. accommodation)

1. acțiunea sau rezultatul acțiunii de a (se) acomoda; acomodare.
2. schimbarea prezentată de o ființă vie pentru a se adapta în afara mediului său natural.
3. (biologie) adaptarea unui organism la schimbările din mediul său de viață.
4. (psihologie) modelarea psihică inconștientă care permite unui individ adaptarea la mediul său.
5. (oftalmologie) modificarea curburii cristalinului, care permite ochiului să vadă clar obiectele aflate la diferite distanțe de el; modificări oculare adaptative care asigură claritatea imaginilor pentru diferite distanțe de vizualizare.
6. (învechit) acțiunea de instalare convenabilă a unei persoane.
7. (var.) acomodațiune.
8. (antonime) inadaptare, neadaptare.

amabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aimable, lat. amabilis)

1. care este vrednic de a fi iubit.
2. care se comportă socialmente corect cu ceilalți, care dă dovadă de politețe și bunătate; prietenos, binevoitor; politicos, sociabil.
3. (antonime) neamabil, dezagreabil.

argument

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. argument, lat. argumentum)

1. dovadă (propoziție, raționament) pe care se întemeiază o demonstrație; probă.
2. (mat.) element din domeniul de definiție al unei funcții; variabilă independentă.
3. rezumat al unei piese de teatru, al unei opere literare etc.
4. dată folosită drept cheie în cursul unei sortări, unei căutări într-un fișier.

atrupament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. attroupement)

1. (jur.; în trecut) evadare săvârșită de mai multe persoane acționând sub influența unei sugestii colective.

barbar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. barbare, lat. barbarus)

1. nume dat de greci și romani oricărui individ care aparținea unei populații străine.
2. (pl.) nume dat în trecut popoarelor migratoare care au invadat Europa la începutul evului mediu; (sg.) individ aparținând unui asemenea popor.
3. (fig.; și adj.) om crud, sălbatic, necivilizat; grosolan.
4. (adv.) în mod crud, sălbatic.