Dictionar

propagandă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. propagande)

1. activitate de răspândire a unor idei care prezintă și susțin o teorie, o concepție, un partid politic.
 

contrapropagandă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contre-propagande)

1. propagandă care tinde să anuleze efectele unei alte propagande.
 

contrapropagandă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contre-propagande)

1. propagandă care tinde să anuleze efectele unei alte propagande.
 

intoxica

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. /s’/intoxiquer, lat. intoxicare)

1. tr., refl. a(-și) introduce în organism substanțe toxice, a (se) otrăvi.
2. (fig.) a (se) plictisi foarte tare.
3. tr. a influența în mod insidios spiritele pentru a le face sensibile la propagandă, a demoraliza.
4. a deruta prin difuzarea de știri false.
 

muralism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. muralisme)

1. curent artistic din sec. XX caracterizat prin mari picturi murale pe teme populare sau pentru propagandă națională.
 

propagandism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. propagandisme)

1. tendință accentuată de a face propagandă.
 

propagandist, -ă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. propagandiste, /2/ rus. propagandist)

1. cel care face propagandă.
2. activist care conducea un cerc de studiu în cadrul învățământului de partid.
 

propagandistic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după rus. пропагандистский)

1. având caracteristicile propagandei; răspândind propaganda.