Dictionar

 

purpură 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. purpura)

1. boală printr-o erupție de pete roșii hemoragice, pe piele și mucoase.
 

purpuraceu, -ee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. purpuracé)

1. asemănător la culoare purpurei.
 

angusticlavă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. angusticlave)

1. fâșie îngustă de purpură cu care era tivită toga romană.
2. toga însăși.
 
 
 

incendia

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. incendier)

1. a da foc, a provoca un incendiu.
2. (fig.) a începe un război.
3. a ațâța, a îndemna la violențe.
4. (fig.) a împurpura.
 

incendiar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. incendiaire, lat. incendiarius)

1. care provoacă (sau poate provoca) incendii; care se poate aprinde.
2. (fig.) care agită spiritele.
3. (fig.) împurpurat.
 

laticlavă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. laticlave, lat. laticlava)

1. fâșie lată de purpură care împodobea toga purtată de senatorii romani.
2. toga însăși.