Dictionar

abstracționism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abstractionnisme)

1. artă abstractă, care atinge sau caută un nivel de abstractizare.
2. (filosofie) tendința de a da abstracțiilor la fel de multă sau mai multă valoare decât realităților concrete.
 

anistoric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (an- + istoric, cf. fr. anhistorique)

1. situat în afara realităților concret-istorice.
2. fără a ține cont de istorie, de contextul istoric.
 

anistorism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (anistor/ic/ + -ism)

1. atitudine filozofică ce tinde să substituie studiul concret-istoric al realităților sociale prin speculații abstracte.
 

intelectualist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. intellectualiste)

1. I. referitor la intelectualism și adepții săi.
2. (vorbind de cineva) marcat de intelectualism.
3. care privilegiază soluțiile pur intelectuale, de multe ori prin ignorarea realităților.
4. II. adept al intelectualismului.
5. persoană care aparține intelectualismului, doctrină metafizică conform căreia totul în univers este subordonat inteligenței.
6. (antonim) antiintelectualist.
 

pannaturism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (pan- + naturism)

1. concepție potrivit căreia în afara realităților naturii nu există nimic altceva.
 

pannaturist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (pannatur/ism/ + -ist)

1. I. referitor la pannaturism (concepție care susține că, în afara realităților naturii, nu există nimic altceva).
2. II. adept al pannaturismului.