Dictionar

subteran, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. souterrain, lat. subterraneus)

1. adj. aflat sub nivelul solului; sub pământ.
2. care crește sau trăiește sub pământ.
3. care este construit sau amenajat sub pământ.
4. (fig.; și adv.) ilegal; secret.
5. s.n. mină.
6. s.f. încăpere, galerie sub pământ.
 

acroșaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accrochage)

1. acroșare.
2. intersecția dintre un puț de mină și o rampă subterană.
3. (med.) sincronizare între sistolele atriale și ventriculare.
 

aeraj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. aérage)

1. reînnoirea aerului într-un spațiu închis; ventilație forțată practicată în mine, galerii subterane etc.; aerare, aerisire.
 

aeroduct

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. air-duct)

1. conductă specială pentru introducerea aerului în încăperi, instalații subterane etc.
 

afluență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. affluence, lat. affluentia)

1. acces al apei superficiale sau subterane într-un râu, lac ori mare.
2. mulțime de oameni; îmbulzeală, aflux.
3. cantitate mare, abundență.
 

amficarpogen, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amphicarpogène)

1. care produce fructe pe sol, dar cu maturație subterană.
 

anemolită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anémolithe)

1. formație (stalactită, stalagmită etc.) deviată prin împingerea laterală a apei, care se evaporă datorită curenților de aer din galeriile subterane.