Dictionar

acropolă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acropole, gr. akropolis)

1. cetățuie înăuntrul orașelor antice grecești, pe o înălțime și adăpostind palate, temple.
 

apter, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aptère, gr. apteros)

1. (despre insecte) lipsit de aripi.
2. (despre tulpină, pețiol, peduncul) fără expansiuni foliolare sau membranoase în formă de aripi.
3. (despre temple antice) fără colonade laterale.
 

chinez, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (China + -ez)

1. adj., s. m. f. (locuitor, popor) din China.
2. adj. care aparține Chinei sau chinezilor.
3. arta ~ă = artă dezvoltată în China, prezentând o arhitectură specifică (pagode, temple) cu o bogată decorație pictată, o sculptură în bronz, jad, fildeș, legată de cult, pictură pe mătase (suluri), sau pe zidurile templelor etc.
4. (s. f.) limbă din familia de limbi sino-tibetane vorbită de chinezi.
 

contemplativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. contemplatif, lat. contemplativus)

1. care contemplă, înclinat spre visare; meditativ, visător.
2. care se limitează să contemple, fără vreun scop practic.
 

criptă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. crypte, lat. crypta)

1. construcție subterană în templele antice unde se păstrau obiectele de cult, tezaurul etc.
2. cavou subteran, sub un monument; capelă funerară subterană.
3. formație anatomică asemănătoare unui sac mic deschis la gură; cavitate glandulară.
 

dromos

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., gr. dromos)

1. (în Grecia antică) pistă specială destinată alergătorilor, în cursele atletice.
2. culoar de acces în casele mesopotamiene, miceniene sau cretane și în mormintele feniciene.
3. alee mărginită de sfincși la intrarea în templele egiptene.