tradițional, -ă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. traditionnel)
Etimologie: (fr. traditionnel)
1. care funcționează după o tradiție; care urmează o tradiție.
2. păstrat prin tradiție; care ține de tradiție.
3. care este consacrat prin uz, care a intrat în moravuri.
4. (rar) care este atașat de tradiție.
5. (despre individ) care trăiește, care acționează după regulile stabilite de comunitate.
6. (prin ext.) clasic (spre deosebire de ceva nou, adesea folosit în publicitate).
7. (prin ext.) obișnuit.
8. (antonim) netradițional.