Dictionar

tuber

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (it. tubero, lat. tuber)

1. (anat.) porțiune îngroșată a unui organ.
2. tubercul.
 

TUBER-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. tuber-, cf. lat. tuber)

1. „excrescență”.
 

tuberale

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. tubérales)

1. ordin de ciuperci ascomicete: trufele (2).
 

tubercul

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT tuberculum
2. FR tubercule
3. EN tubercule
4. DE Tuberkel
5. RU клубенёк
6. HU szemölcs szerű kis dudor, gumócska, csomócska
 
 

TUBERCUL(O)-, TUBERCULI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. tubercul/o/-, tuberculi-, cf. lat. tuberculum)

1. „umflătură, excrescență; tuberculoză”.
 

tubercular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. tubercularis)

1. în formă de tubercul; tuberculiform.
 
 

amilometru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amylomètre)

1. aparat pentru determinarea conținutului de amidon din tuberculii de cartofi.
 

angiolupoid

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. angiolupoïde)

1. tuberculoză cutanată atipică, situată de obicei pe față și pe nas, caracterizată prin plăci roșii.
 

antituberculos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antituberculeux)

1. (medicament) care combate tuberculoza.
 

autonefrectomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. autonephrectomy)

1. operație de scoatere totală din funcțiune a unui rinichi tuberculos.
 

baciloscopie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bacilloscopie)

1. test de căutare a bacilului tuberculozei în organele, în excrețiile și în produsele patologice.