astragal

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. astragale, lat. astragalus, gr. astragalos)

1. s. n. primul dintre oasele mari ale tarsului; talus.
2. mulură rotunjită care împodobește extremitatea superioară a unei coloane la baza capitelului.
3. s. m. plantă din familia papilionaceelor, care produce o gumă lipicioasă.

baghetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. baguette)

1. bețișor; nuielușă.
2. vergea subțire folosită de dirijori; (fig.) modul de interpretare, talentul unui dirijor.
3. băț de lemn sau de metal servind la punerea în vibrație a unor instrumente de percuție.
4. partea de lemn a arcușului.
5. dungă colorată care împodobește uneori ciorapii pe partea exterioară.
6. piesă cilindrică, subțire, a unui mecanism, a unei mașini.
7. mulură mică cu secțiunea semicirculară, netedă sau decorată, de culoare diferită de cea a mulurii principale, cu care se decorează un element arhitectonic.
8. element ornamental așezat lateral pe o pagină de carte, de catalog etc.
9. pâine lungă și subțire.

cloșeton

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. clocheton)

1. clădire mică care împodobește colțurile sau vârful unei construcții și unde sunt instalate clopotele; clopotniță mică.

depava

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. dépaver)

1. a scoate pavajul care împodobește un loc; a deteriora caldarâmul.

dragon 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dragonne)

1. șiret din fir metalic terminat cu un ciucure, care împodobește garda unei săbii.

ornant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. ornant)

1. care servește drept podoabă, care împodobește; decorativ.