baionetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. baïonnette)

1. armă albă pentru împungere, cu lama tăioasă, ascuțită la vârf.
2. tăietură în segmenții pistoanelor, care permite trecerea de abur sau de gaze.
3. (tehn.) îmbinare demontabilă între două piese, care necesită montări și demontări rapide.

spadă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. spada)

1. armă albă formată dintr-o lamă dreaptă cu două tăișuri, din gardă și mâner, cu care se poate tăia și împunge.
2. (sport) armă formată dintr-o lamă îngustă de oțel și mâner, folosită la scrimă; (prin ext.) probă de scrimă care se practică cu această armă.
3. (sport) una dintre cele trei arme ale scrimei, disciplina care folosește această armă.
4. (sintagmă) film de capă și ~ = film de aventuri eroice și cavalerești a cărui acțiune se plasează în epoca medievală.
5. (înv.; expr.) ~da (sabia) lui Damocles = un pericol care poate apărea în orice moment.

bruci

Parte de vorbire:  vb. tr. (reg.)  
Etimologie: (brucă + -i)

1. a înțepa și împunge cu bruca.
2. a ațâța focul (cu bruca).
3. a lovi cu bâta sau cu degetul în cineva; a ghionti.
4. (variantă) a bruși.

înțepare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (înțepa)

1. acțiunea de a (se) înțepa.
2. împungere ușoară cu un ac, ghimpe, țeapă sau cu orice obiect ascuțit.
3. producere a unei senzații dureroase sau usturătoare.
4. (fig.) atingere a cuiva prin aluzii răutăcioase.
5. (var.) (reg.) înțăpare.

însulița

Parte de vorbire:  vb. tr. (înv.)  
Etimologie: (din în- + suliță)

1. a străpunge, a împunge cu sulița.

însulițare

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (însulița)

1. împungere, străpungere cu sulița; (înv.) însulițat.