afectivitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. affectivité)

1. ansamblu al proceselor afective.
2. comportare emotivă; sensibilitate sufletească.

emotiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. émotif, it. emotivo)

1. adj. referitor la emoție sau la afectivitate; afectiv, emoțional.
2. adj., s. m. f. (om) care se emoționează ușor; impresionabil.

parafrenie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. paraphrénie)

1. boală psihică caracterizată prin halucinații urmate de delir, bolnavul păstrându-și totuși afectivitatea și capacitatea de muncă.

psihopatie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. psychopathie)

1. denumire generică pentru bolile psihice.
2. stare morbidă prin tulburări de afectivitate, de comportament sau de caracter.

schizotimie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. schizothymie)

1. constituție psihică printr-o slabă afectivitate și prin tendința spre interiorizare.

sensibilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. sensibilité, lat. sensibilitas)

1. proprietate a organismelor animale de a simți, de a percepe prin simțuri tot ceea ce vine din afară.
2. calitate a materialelor fotografice de a fi sensibile.
3. însușirea de a fi foarte simțitor; afectivitate, emotivitate.
4. receptivitate artistică.
5. predispoziție a organismelor la diferite boli.
6. însușire a unui instrument sau aparat de a fi sensibil.
7. (chim.) mărime a concentrației unei soluții, în substanța de analizat, care produce, în timpul unei reacții de recunoaștere, un efect la pragul percepției senzoriale.
8. viteza cu care reacționează o emulsie fotosensibilă pentru a se obține o anumită înnegrire a argintului în funcție de cantitatea de lumină recepționată.

timic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. thymique)

1. al timusului.
2. referitor la afectivitate.