OK
X
șantaj
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. chantage)
1.
faptul
de
a
stoarce
cuiva
bani,
favoruri
etc.
sub
amenințarea
dezvăluirii
unui
secret
compromițător
sau
prin
alte
mijloace
de
intimidare.
șantaja
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (şantaj)
1.
a
supune
(pe
cineva)
unui
șantaj.
șantajist, -ă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (şantaj + -ist)
1.
cel
care
recurge
la
șantaj.
deturna
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. détourner)
1.
a
întrebuința
ilegal
(fonduri)
în
alt
scop
decât
acela
pentru
care
au
fost
destinate.
2.
a
delapida.
3.
a
abate,
a
devia,
a
schimba
direcția.
4.
a
fura
un
vehicul
aerian
în
scop
de
șantaj
sau
ca
act
de
piraterie
aeriană.
extorcație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (extorca)
1.
acțiunea
de
a
extorca
și
rezultatul
ei;
extorcare.
2.
acțiunea
de
a
obține
ceva
de
la
cineva
prin
forță,
amenințare,
șantaj
sau
prin
orice
alt
mijloc
de
presiune.
3.
(var.)
estorcație,
estorcațiune,
extorcațiune.
extorsiune
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. extorsion, lat. extorsio)
1.
acțiunea
de
a
extorca
și
rezultatul
ei;
extorcare.
2.
acțiunea
de
a
obține
ceva
cu
forța,
prin
șantaj,
intimidare
sau
prin
orice
alte
mijloace
de
presiune.
3.
(var.)
estorsiune.
șantaja
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (şantaj)
1.
a
supune
(pe
cineva)
unui
șantaj.
șantajist, -ă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (şantaj + -ist)
1.
cel
care
recurge
la
șantaj.
deturnat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (deturna)
1.
care
face
un
ocol;
care
a
fost
abătut
de
la
drumul
direct;
deviat,
ocolit.
2.
la
care
se
poate
ajunge
doar
prin
ocolire;
îndepărtat.
3.
(despre
fonduri
bănești
etc.)
întrebuințat
cu
altă
destinație
decât
cea
prevăzută
legal;
(prin
ext.)
delapidat.
4.
(despre
avioane)
care
a
fost
forțat
(prin
șantaj)
să-și
schimbe
ruta.