Dictionar

parenchim

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT parenchyma
2. FR parenchyme
3. EN parenchyma
4. DE parenchym; grundgewebe
5. RU пaренхимa
6. HU parenchima, alapszövet, izodiametrikus, kissé megnyúlt, tompán legömbölyített sejtekből álló szövet
 

parenchim

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. parenchyme, gr. parenchyma)

1. țesut spongios, bogat în vase sangvine, specific organelor glandulare.
2. țesut vegetal, moale și spongios, care umple intervalele dintre părțile fibroase.
 

parenchimatic

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT parenchymaticus; parenchymatosus
2. FR parenchymatique
3. EN parenchymatous
4. DE parenchymatisch
5. RU пaренхимный; пaренхимaтозный
6. HU parenchimatikus
 

parenchimatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. parenchymatique)

1. care se referă la parenchim; care aparține parenchimului; caracteristic parenchimului; parenchimatos, (înv.) parenchimic.
 

parenchimatos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. parenchymateux)

1. referitor la parenchim; parenchimatic.
 

parenchimatoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. parenchymatose)

1. degenerescență granulo-grăsoasă de origine infecțioasă care cuprinde simultan mai multe viscere.
 

plectenchim; pseudoparenchim

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT plectenchyma; pseudoparenchyma
2. FR plectenchyme; pseudoparenchyme
3. EN plectenchyma; pseudoparenchyma
4. DE Plektenkym; Flechtgewebe; Pseudoparenchym; Plectenchym
5. RU плектенхимa; псевдопaренхимa
6. HU gombaszövet, plektenchima
 

protoparenchim

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. protoparenchyme)

1. (biol.) parenchim (țesut de umplere) primar.
 

aerenchim

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. aérenchyme)

1. (bot.) țesut aerenchimatic sau aerifer; țesut parenchimatic cu mari spații intercelulare aerifere, la plantele acvatice submerse.
 

clorenchim

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chlorenchyme)

1. țesut parenchimatic asimilator, bogat în clorofilă.
 

hepatocit

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. hépatocyte)

1. (anat.) celulă a țesutului principal parenchimatos al ficatului (aceste celule reprezintă 80% din masa ficatului); celulă hepatică.
 

infarct

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. infarctus, germ. Infarckt)

1. (med.) boală constând în astuparea unui vas de sânge, care are ca urmare necrozarea țesutului pe care acesta îl hrănește; leziune necrotică a parenchimului anumitor organe cauzată de insuficiența sau suprimarea totală a aportului de sânge în urma unei obstrucții arteriale.
2. (med.) ~ miocardic = boală a miocardului datorată obstruării unei ramuri a arterei coronare.
 

merenchim

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. mérenchyme)

1. țesut parenchimatos lax, din diviziunea meristemului.
 

parenchimatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. parenchymatique)

1. care se referă la parenchim; care aparține parenchimului; caracteristic parenchimului; parenchimatos, (înv.) parenchimic.