Dictionar

orologie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. orologie)

1. tratat asupra munților.
 

agrometeorologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agrométéorologie)

1. știință care studiază rolul condițiilor meteorologice în dezvoltarea plantelor de cultură.
 

astrometeorologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. astrométéorologie)

1. studiul fenomenelor meteorologice care au loc în atmosfera planetelor.
 

biometeorologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. biométéorologie, engl. biometeorology)

1. studiul influenței exercitate de variațiile elementelor meteorologice asupra organismelor vii.
 
 
 

heliometeorologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. héliométéorologie)

1. ramură a meteorologiei care studiază raporturile dintre circulația atmosferică și activitatea solară.
 

aerologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérologie)

1. ramură a meteorologiei care studiază păturile înalte ale atmosferei terestre.
 
 
 
 
 

brontologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. brontologie)

1. parte a meteorologiei care tratează despre tunete.