Dictionar

Rezultate principale (Orologie):

Orologie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. orologie)

1. tratat asupra munților.


Rezultate secundare (Orologie):

Agrometeorologie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agrométéorologie)

1. ştiinţă care studiază rolul condiţiilor meteorologice în dezvoltarea plantelor de cultură.


Astrometeorologie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. astrométéorologie)

1. studiul fenomenelor meteorologice care au loc în atmosfera planetelor.


Biometeorologie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. biométéorologie, engl. biometeorology)

1. studiul influenţei exercitate de variaţiile elementelor meteorologice asupra organismelor vii.


Corologie

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT chorologia

2. FR chorologie; aréographie

3. EN chorology

4. DE Chorologie; Arealkunde

5. RU хоролоrия

6. HU korológia, biogeográfia, elterjedéstan


Corologie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chorologie)

1. studiu al distribuţiei în spaţiu a obiectelor, a organismelor.

2. metodă de cercetare care studiază răspândirea elementelor unei culturi istorice într-o anumită zonă geografică.


Heliometeorologie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. héliométéorologie)

1. ramură a meteorologiei care studiază raporturile dintre circulaţia atmosferică şi activitatea solară.


Aerologie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aérologie)

1. ramură a meteorologiei care studiază păturile înalte ale atmosferei terestre.


Agrometeorolog, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. agrométéorologue)

1. specialist în agrometeorologie.


Biometeorolog, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. biométéorologue)

1. specialist în biometeorologie.


Brontologie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. brontologie)

1. parte a meteorologiei care tratează despre tunete.


Cronometrie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chronométrie)

1. parte a mecanicii care se ocupă cu măsurarea timpului.

2. ramură a meteorologiei care studiază procedeele şi instrumentele de măsurare a timpului.

3. tehnica construirii cronometrelor.


Frontologie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. frontologie)

1. parte a meteorologiei care studiază fronturile (5).