blendă
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (germ. Blende, fr. blende)
Etimologie: (germ. Blende, fr. blende)
1. sulfură naturală de zinc; sfalerit.
2. (fot.) diafragmă.
3. (cinem.) panou metalizat pentru reflectarea luminii în locul dorit din cadru.