dragon 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dragon)

1. animal imaginat cu cap și aripi de vultur, gheare de leu, trup și coadă de șarpe.
2. reprezentare heraldică a unui chip omenesc cu barba din șerpi încolăciți.
3. șopârlă tropicală, pe copaci, care are de-a lungul corpului două excrescențe ale pielii ca niște aripi.
4. pește marin care, în timpul zilei, stă îngropat în nisip, noaptea fiind foarte activ; drac-de-mare.
5. ambarcație cu două vele de suprafață mare; velă triunghiulară suplimentară.
6. cavalerist astfel echipat încât să poată lupta și pe jos.

dragon 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dragonne)

1. șiret din fir metalic terminat cu un ciucure, care împodobește garda unei săbii.

dragonade

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dragonnades)

1. nume dat prigoanelor instituite împotriva protestanților din Franța sub Ludovic al XVI-lea.

dragonet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dragonnet)

1. pește marin frumos, cu capul turtit și ochii ieșiți în afară, în Strâmtoarea Mânecii și în Atlantic.

dragonier

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dragonier)

1. arbore din țările calde, asemănător unui palmier, de dimensiuni enorme, din care curge o gumă roșie, numită sângele dragonului.

amfipteră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amphiptère)

1. (herald.) figură, un șarpe sau un dragon înaripat.

dragonier

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dragonier)

1. arbore din țările calde, asemănător unui palmier, de dimensiuni enorme, din care curge o gumă roșie, numită sângele dragonului.

ofiolatrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ophiolâtrie)

1. cult al șarpelui sau al dragonului.

trachinide

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. trachinidae)

1. familie de pești teleosteeni: dracul-de-mare, dragonul.