Dictionar

metamorfoza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. métamorphoser)

1. refl. a suferi o metamorfoză; a-și schimba înfățișarea, caracterul, comportarea.
2. refl., tr. a (se) transforma; a schimba profund forma, natura unei persoane sau a unui lucru.
 

metamorfoză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. métamorphose)

1. transformare de la o formă la alta.
2. transformare a formei unor animale (insecte, batracieni etc.) în cursul dezvoltării lor ontogenetice.
3. (mit.) prefacere a unei ființe umane, a unei zeități în animal, în plantă, sau într-un lucru.
4. schimbare a înfățișării, a caracterului.
 

metamorfoză

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT metamorphia; metamorphosis; transformatio
2. FR métamorphose
3. EN metamorphosis
4. DE Metamorphose; Veränderung; Verwandlung
5. RU метaморфоз; преврaщение
6. HU metamorfózis, átalakulás, módosulás
 

biaiometamorfoză

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT biaiometamorphosis
2. FR biaiométamorphose
3. EN biaiometamorphosis
4. DE Biaiometamorphose
5. RU биaиометaморфоз
6. HU biaiometamorfózis, szokatlan erők hatására létrejött abnormális változások
 

hipermetamorfoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hypermétamorphose)

1. labilitate morbidă a atenției, însoțită uneori de stări de excitație, care se observă în psihozele organice cu tulburări de conștiință.
 

metamorfozabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (cf. fr. métamorphosable)

1. care se poate metamorfoza; care poate fi transformat complet.
 

metamorfozare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. metamorfoza)

1. acțiunea de a (se) metamorfoza și rezultatul ei; prefacere, transformare prin metamorfoză; metamorfoză.
 

metamorfozat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (vb. metamorfoza)

1. (geol.) care a suferit un metamorfism, care a fost afectat de metamorfism.
2. care a suferit o metamorfoză; schimbat, transformat, modificat.
 

metamorfozat; transformat

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT metamorphosatus; metamorphus; transformatus
2. FR métamorphosé; changé; modifié
3. EN metamorphosed; changed
4. DE metamorphosiert; umgewandelt; umgestaltet, verwandelt
5. RU преврaщённый; изменённый
6. HU átalakult, módosult
 

ametabolă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amétabole)

1. (despre insecte) care nu prezintă metamorfoză.
 

antoliză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antholyse)

1. metamorfoză regresivă a organelor florale.
2. separare, multiplicare a elementelor florale.
 

aurolit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aurolithe)

1. silicat de aluminiu și magneziu, prin metamorfozarea rocilor argiloase.
 

avatar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. avatar)

1. (în religia indiană) reîncarnare succesivă a unei ființe.
2. (fig.) transformare, metamorfoză; schimbare (obișnuită).
 

filomorfoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. phyllomorphose)

1. metamorfozare a unor organe ale unei plane în frunze.
 

hemimetabolă

Parte de vorbire:  adj. fem.  
Etimologie: (fr. hémimétabole)

1. (despre insecte) cu metamorfoză incompletă (fără stadiul de nimfă); heterometabolă.