neorganizat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (ne- + organizat)

1. care nu este organizat în prealabil; (prin ext.) spontan.
2. care și-a pierdut organizarea, funcționarea normală; dezorganizat.
3. (antonim) organizat.

anomic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anomique)

1. referitor la anomie1; neorganizat, dezorganizat.

haos

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr., lat. chaos)

1. (în mitologia greacă) stare primitivă de neorganizare în care, după presupunerea celor vechi, s-ar fi aflat materia înainte de apariția universului cunoscut de om; (în unele concepții teogonice) prăpastie fără fund în care s-ar fi găsit într-un amestec confuz și dezordonat elementele și materia înainte de organizarea lumii; abis.
2. (teologie) confuzia generală a elementelor înainte de separarea și aranjarea lor pentru a forma lumea; starea vagă și vidă a pământului înainte de intervenția creatoare a lui Dumnezeu.
3. stare generală de mare confuzie, dezordine mare, învălmășeală, neorganizare.
4. (fig.) ceea ce este sau pare a fi neorganizat, dezordonat, confuz, uneori incoerent sau obscur.
5. (fig.) (în special) dezordine socială, politică sau economică; stare de frământare și anarhie.
6. (var.) (înv.) caos, chaos.

haotic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. chaotique)

1. (ca) de haos.
2. confuz, dezordonat.
3. neorganizat.

revoltă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. révolte)

1. indignare.
2. răscoală spontană, neorganizată; răzvrătire.

stihinic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (rus. стихийный)

1. care este caracteristic stihiei; care ține de stihie; stihial.
2. (fig.) care se produce spontan; neorganizat, neplanificat.