trasare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (trasa)

1. (sinon.) însemnare, schițare, tragere, trasaj, trasat.
2. indicare a directivelor în vederea unei acțiuni sau a unei activități.
3. însemnare pe o suprafață a formei sau a desenului unui obiect, al unui plan, al unei figuri geometrice.
4. marcare a unui teren.
5. repartizare a unei sarcini, a unei responsabilități unei anumite persoane.
6. surprindere prin câteva trăsături generale a ceea ce este esențial într-o problemă, situație.
7. (tehn.) însemnare (pe o piesă brută) a suprafețelor de prelucrat.

balastru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie:

1. compas dintr-un braț, cu manșon la partea superioară, de care este legat un al doilea braț care se arcuiește și poartă un creion, la trasarea de cercuri mari.

balustru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. balustre)

1. stâlp scurt, bombat la partea inferioară, dintr-o balustradă.
2. parte laterală a capitelului ionic.
3. compas pentru trasarea circumferințelor de diametru mic.

cancelație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. cancellazione)

1. anulare a unui act diplomatic prin trasarea unor bare dispuse în cruce.

circumferențiar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (circumferinţă + -ar)

1. compas pentru trasarea cercurilor.

curbigraf

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (după fr. curvigraphe)

1. instrument folosit în matematică pentru trasarea curbelor.

echer

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. équerre)

1. instrument de desen, triunghi dreptunghic, servind la trasarea perpendicularelor sau a paralelelor, la verificarea unghiurilor drepte etc.
2. instrument topografic pentru stabilirea a două aliniamente perpendiculare pe teren.