împrumutător, -oare
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (împrumuta + -[ă]tor)
Etimologie: (împrumuta + -[ă]tor)
1. I. care se împrumută, care recurge la împrumut.
2. care împrumută; de la care se împrumută.
3. (înv.; despre limbi) de la care se preiau cuvinte.
4. (despre comunități etc.) de la care se adoptă obiceiuri.
5. care este imitat.
6. II. persoană care împrumută ceva, care are obiceiul de a împrumuta.
7. persoană de la care se împrumută ceva.