Dictionar

arătură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. aratura, ara + suf. -ătură)

1. acțiunea de a ara; arat.
2. pământ arat; ogor, țarină.
 

amărătură

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (amărî + -tură)

1. însușirea de a fi chinuitor, dureros, amar; amărăciune.
2. (var.) (înv.) amărâtură.
 

aparatură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Apparatur)

1. ansamblul aparatelor care asigură funcționarea, controlul și reglarea unei mașini sau instalații.
 

arătură; câmp; ogor

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT ager
2. FR champ
3. EN field
4. DE Acker; Feld; Brachfeld
5. RU поле; пaшня
6. HU szántás, szántóföld, mező, ugar
 

cățărătură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cățăra + -tură)

1. urcare prin apucarea cu mâinile (de ramuri, de colțurile stâncilor et cetera); cățărare, cățărat.
2. urcare a caprelor de munte pe pante repezi; cățărare, cățărat.
 

microaparatură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (micro- + aparatură)

1. aparatură specifică microchimiei.
 

miniaparatură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (miniaparat)

1. aparatură de dimensiuni reduse.
 

autostație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (auto2 + staţie)

1. stație de autobuze.
2. autospecială pe care sunt montate aparatură și mijloace destinate unei anumite funcțiuni.
 

digitaliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. digitaliser)

1. a administra digitalină unui bolnav cardiac.
2. a manevra cu degetele o aparatură electronică sau de control.
3. (inform.) a coda numeric o informație.
 

digitron

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. digitron)

1. tub de descărcare luminescentă cu mai mulți catozi, pentru indicații alfanumerice în aparatura digitală de măsură.
 

laborator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Laboratorium, fr. laboratoire)

1. local, încăpere cu aparatură specială pentru cercetări științifice, experiențe, lucrări fotografice etc.
2. (fig.) șantier de creație.
 

minilaborator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (mini1- + laborator)

1. aparatură care stabilește într-un timp foarte scurt, pe bază electronică, rezultatul unei analize (3).
 

motocultivator

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (după fr. motoculteur)

1. tractor mic cu două roți sau șenile utilizat în grădinărit, culturi arboricole, horticole sau viticole, pentru arătura de suprafață (sau pentru lucrări ușoare); motocultor.